Combaterea melcilor DEROCERAS INVADENS/PANORMITANUM
DENUMIRE ȘTIINȚIFICĂ
Deroceras invadens Reise et al., 2011
(Până în anul 2011 cunoscut sub denumirea de D. panormitanum)
DENUMIRE POPULARĂ
Limaxul brun de câmp
ASPECT/CARACTERISTICI
O specie de limax relativ de mici dimensiuni, cu o lungime a corpului de 20-35 mm, are o cochilie mică în partea din spate a corpului. Pneumostomul din partea dreaptă a mantalei este situat în jumătatea posterioară a acesteia. Culoarea corpului poate fi de la maro-ciocolatiu la gri deschis. Pielea este apoasă și aproape transparentă iar la iritare, secretă mucus transparent.
ALTE SPECII ASEMANATOARE
D. laeve, D. sturanyi, D. panormitanum s.s.
CARACTERISTICI BIOLOGICE
Limacșii bruni de câmp se mișcă rapid, în principal fiind activi la suprafață, dar pot, de asemenea, să se deplaseze și prin crăpăturile solului. Limacșii bruni de câmp au un ciclu anual de viață, dar se reproduc în timpul anului.
DISTRIBUȚIE GEOGRAFICĂ
Provin din sud-vestul Europei, dar s-au răspândit în întreaga lume și s-au stabilit în toată Europa și America de Nord, America de Sud, Africa de Sud, Australia și Noua Zeelandă.
HABITAT
Limacșii bruni de câmp se găsesc în principal în locurile perturbate, grădini, terenuri arabile și sere.
PAGUBE PROVOCATE/SIMPTOME
In captivitate, limacșii sunt capabili să consume în două sau trei zile, o cantitate de salată egală cu greutatea lor corporală.
CULTURI CARE PREZINTĂ RISCUL DE A FI AFECTATE
Acest limax afectează plantele cu țesuturi moi, cum ar fi salata verde, sparanghelul, plantele rădăcinoase și tot felul de răsaduri.
IMPACT ȘI GRAVITATE
Hrana lor este formată din plante vii și moarte, țesuturile moi verzi ale răsadurilor fiind în pericol de a fi deteriorate.
PREVENIRE ȘI CONTROL
Este mai comună atunci când pășunea este o parte din rotația culturilor și poate fi redusă prin cultivare.
PRĂDĂTORI NATURALI
Limaxul brun de câmp este mâncat de carabidae și sensibil la nematoda Phasmarhabditis hermaphrodita, care este un agent de control biologic.