Combaterea melcilor ARION VULGARIS
DENUMIRE ȘTIINȚIFICĂ
Arion lusitanicus auct., non Mabille, 1868 or Arion vulgaris Moquin-Tandon, 1855.
Ambele nume științifice ale acestei specii de dăunători sunt în prezent în uz, deoarece starea taxonomică nu a fost încă stabilită.
DENUMIRE POPULARĂ
Limax spaniol
ALTE DENUMIRI POPULARE
Limax iberic
Limax lusitan
ASPECT/CARACTERISTICI
Este un limax subțire, lung, având lungimea corpului între 70 și 120 mm lungime, fără nervură. Pneumostomul de pe partea dreaptă a mantalei este situat în jumătatea anterioară a mantalei. Limacșii spanioli sunt de obicei de culoare maro-roșcat sau portocaliu viu, în timp ce exemplarele tinere prezintă variații mai mari de culoare, de multe ori cu o dungă laterală de culoare închisă pe ambele părți. Mucusul este incolor sau portocaliu pal.
ALTE SPECII ASEMĂNĂTOARE
Arion rufus, Arion ater
Specimenele izolate nu pot fi deosebite pe baza morfologiei externe. O identificare corectă poate fi posibilă numai prin disecție și investigarea organelor genitale sau prin analiză moleculară.
CARACTERISTICI BIOLOGICE
Limacșii spanioli au un ciclu anual de viață. Adulții sunt prezenți în timpul verii și, ulterior, în general, mor toamna târziu. Fiecare limax adult depune mai mult ouă în sol. Exemplarele tinere eclozează în același an și rezistă de-a lungul iernii. Primăvara devreme aceștia pot provoca primele pagube, dar hrănirea și mobilitatea maximă are loc în timpul verii. La sfârșitul verii, aceștia ajung la maturitate sexuala si se pot reproduce.
DISTRIBUȚIE GEOGRAFICĂ
Posibil originară din sud-vestul Franței, pe parcursul ultimelor decenii, această specie invazivă s-a răspândit și poate fi găsită acum aproape peste tot în Europa.
HABITAT
Atinge în principal, cele mai mari densități în habitatele perturbate de activitățile umane, dar colonizează într-o oarecare măsură și în habitate naturale.
PAGUBE PROVOCATE/SIMPTOME
Hrănirea sa cu frunze și tulpini sau răsaduri poate distruge plantele întregi, mai ales în cazul în care punctul de creștere este deteriorat. Contaminarea cu fecale și mucus a inflorescenței și a culturilor mature le face pe acestea să devină nenegociabile. Prezența limacșilor vii sau morți în plantele recoltate vor duce la respingerea acestor recolte.
CULTURI CARE PREZINTĂ RISCUL DE A FI AFECTATE
Limaxul spaniol este un dăunător horticol în multe părți din Europa, provocând pagube mai ales culturilor de legume, plante ornamentale, căpșuni și la rapița cu semințe oleaginoase din grădinile domestice.
IMPACT ȘI GRAVITATE
Limaxul spaniol provoacă cele mai mari pagube in grădini domestice sau la margini de câmpuri mari, în cazul în care există locuri unde să se poată ascunde.
PREVENIRE ȘI CONTROL
Etapele de adult ale limaxului spaniol în grădinile domestice pot fi controlate prin garduri pentru limacși și colectarea lor manuală. Pentru controlul puietului, de asemenea, și pe domenii mai mari, este benefică o frecvență ridicată a cultivării terenului.
PRĂDĂTORI NATURALI
În principal, puietul limaxului spaniol este amenințat de prădători naturali, de exemplu de gândacii mai mari existenți la sol, de unele păsări, sau de nematode. Limacșii spanioli adulți par să fie mai bine protejați de un strat gros de mucus.