Combaterea melcilor DEROCERAS RETICULATUM
DENUMIRE ȘTIINȚIFICĂ
Deroceras reticulatum
DENUMIRE POPULARĂ
Limax cenușiu de câmp
ALTE DENUMIRI POPULARE
Limax cenușiu de câmp
ASPECT/CARACTERISTICI
Limaxul cenușiu de câmp poate avea culori variate, crem sau cafeniu deschis, rareori cu pete negricioase (melcii cu pete pot părea negricioși). În spatele mantalei acestora există pete întunecate care formează un model reticulat. Pielea este groasă. Mucusul este incolor.
ALTE SPECII ASEMANATOARE
Deroceras rodnae, Deroceras praecox și Deroceras turcicum
CARACTERISTICI BIOLOGICE
Fiecare melc poate depune până la trei sute de ouă care pot ecloza în mai puțin de două săptămâni.
Ciclul de viață acoperă câteva luni, de obicei, două generații. Faza de reproducere principală are loc vara și toamna. În mod normal, supraviețuiesc aproximativ un an și sunt uciși de îngheț. Cu toate acestea, ouăle sunt foarte rezistente și supraviețuiesc de-a lungul iernii și în condiții de secetă, pentru a asigura generația următoare.
DISTRIBUȚIE GEOGRAFICĂ
Limaxul cenușiu de câmp este originar din regiunea Europei, Africa de Nord și insulele Oceanului Atlantic. Apare pe scară largă în Europa, în zonele agricole deschise. În țări cum ar fi Marea Britanie, Irlanda, Austria, Bulgaria, Republica Cehă, Țările de Jos, Polonia, Slovacia, este considerat un dăunător agricol semnificativ.
HABITAT
Existența limaxului cenușiu de câmp este limitată aproape exclusiv în zonele cultivate, de obicei, în habitate deschise, pe terenuri agricole și pajiști, în apropiere de marginea drumurilor, grădini și parcuri. Se adăpostește sub pietre și sub gunoiul depozitat pe sol. Aceasta este cea mai comună specie găsită în culturile agricole și este mai activă deasupra solului decât celelalte specii obișnuite.
CULTURI CARE PREZINTĂ RISCUL DE A FI AFECTATE
Această specie este omnivoră, hrănindu-se în principal cu frunze și fructe proaspete sau răsaduri. Limaxul cenușiu de câmp este un dăunător serios al culturilor agricole, culturilor de grădină și horticulturii.
Semințele de rapiță oleaginoase sunt în mod deosebit supuse riscului, împreună cu cerealele de iarnă și cartofii.
PAGUBE PROVOCATE/SIMPTOME
Aceasta este cea mai dăunătoare dintre specii.
IMPACT ȘI GRAVITATE
Cochlicella Barbara este amintit ca fiind un organism dăunător în țări cum ar fi Chile, Japonia și Republica Coreea. Are un rating dăunător B dat de Departamentul Californian de Alimentație și Agricultură și este clasificat ca un dăunător agricol în Australia.
PREVENIRE ȘI CONTROL
Există o serie de metode culturale care pot fi folosite pentru a ajuta la minimizarea riscului de deteriorare datorat acestor limacși.
• Aratul îngroapă sursele de hrană disponibile și, astfel, reduce în mod direct populațiile de limsacși
• Îndepărtarea gunoiului și a buruienilor între culturi reduce sursa de hrană a limacșilor
• Patul germinativ trebuie să fie fărâmițat fin – câmpurile bolovănoase permit limacșilor libera circulație prin sol, aceștia având astfel posibilitatea să atace semințele și punctele de creștere ale răsadurilor
• Asigurați-vă că patul germinativ este dens; dacă este posibil, tasați terenul după semănare
• Cultivați curând după recoltare, în special în condiții de secetă
Aplicarea de granule AXCELA® în conformitate cu instrucțiunile de pe etichetă în timp util, va controla orice amenințare rămasă.
PRĂDĂTORI NATURALI
Prădătorii limacșilor cenușii de câmp, sunt următoarele specii de gândaci din familia carabidae:
• Cărăbușul de grădină european Carabus nemoralis, este un prădător benefic deoarece mănâncă atât limacșii tineri cât și ouăle acestora.
• Cărăbușul negru de pământ obișnuit, Pterostichus melanarius este un prădător important în culturile agricole, mâncând atât limacșii tineri cât și ouăle acestora.