Combaterea melcilor la orezul nedecorticat
DESCRIERE
Orezul este alimentul cel mai consumat dintre alimentele de bază, oferind mai mult de o cincime din caloriile consumate de oameni pe plan mondial.
VULNERABILITATEA LA DAUNELE PROVOCATE DE LIMACȘI
MelcIi mănâncă plantele de orez tinere și cele care de-abia răsar. Aceștia deteriorează cultura prin tăierea tijei de orez la baza acesteia, distrugând întreaga plantă. În cazul în care nu se ia nicio măsură pentru înlăturarea lor, aceștia pot distruge complet un metru pătrat de recoltă peste noapte, rezultând o pierdere într-un procent de mai mult de 50%.
SPECIIILE IN CAUZĂ
Două specii de melci, cunoscute în mod obișnuit sub numele de melci aurii denumiți și melci măr, sunt de departe considerate ca fiind o amenințare majoră pentru culturile de orez. Pomacea canaliculata și Pomacea insularium sunt specii care se întâlnesc predominant în America de Sud. Aduse în Taiwan în 1980 în fermele de creștere a melcilor, aceste specii au devenit un dăunător serios al orezului. Pot fi întâlnite în Japonia, China, Filipine și o mare parte din Indonezia. Melcii s-au răspândit prin intermediul canalelor de irigații, canalelor naturale și în timpul inundațiilor. În absența apei, melcul se poate îngropa în noroi și poate hiberna pe parcursul unei perioade de șase luni.
SEMNELE INVAZIEI
Pentru a confirma invazia, căutați frunze și tulpini tăiate. Cel mai vulnerabil este orezul care are mai puțin de 30 de zile de când a fost însămânțat pe cale umedă și transplantat; plantele mai mari sunt, de obicei suficient de groase pentru a nu putea fi mâncate de melc. Prezența ouălor roz caracteristice indică, de asemenea, invazia melcului auriu denumit și melcul măr.
SOLUȚIA
Pregătirea terenului și înființarea culturii oferă în general cea mai bună oportunitate pentru gestionarea invaziei de melci măr. Perioadele critice sunt primele zece zile după transplantare și primele 21 de zile de la însămânțarea pe cale umedă.
Combaterea biologică (rațele domestice și păsările sălbatice mănâncă melcii maturi, furnicile roșii se hrănesc cu ouăle melcilor) poate contribui la reducerea invaziei.
Măsurile de combatere culturale pot juca, de asemenea, un rol. Colectarea manuală a melcilor și îndepărtarea maselor de ouă va avea un efect direct asupra numărului de melci. Melcii măr au dificultăți în mișcare dacă adâncimea apei este mai mică de 2 cm, drept urmare gestionarea nivelului apei în timpul etapelor de creștere mai vulnerabile, poate fi benefică. O altă măsură legată de apă este aceea de a monitoriza punctele de intrare și de ieșire a apei, punând bariere de-a lungul acestora, pentru a preveni deplasarea melcilor.
Combaterea chimică poate fi utilizată atunci când alte măsuri nu reușesc să reducă în mod semnificativ populațiile. Granulele trebuie aplicate imediat după transplantare, sau – în cazul orezului semănat pe cale umedă – în timpul fazei de plantare a răsadului. Combaterea chimică nu trebuie utilizată în culturile mai vechi de 30 de zile.