Cartoful este una din cele mai cultivate plante în România, iar la nivel global se situează pe locul 4 în top. Nici nu e de mirare. Este unul dintre cele mai populare și agreate alimente, cu nenumarate posibilități de preparare. Însă banalul cartof întâmpină numeroase probleme în evoluția sa de la sămânță la recoltă. Una dintre acestea o constituie limacșii.

Limacșii sunt acei melci fără cochilie care invadează culturile distrugându-le cu aviditate, în toate stadiile dezvoltării lor. Nici cartoful nu se abate de la această regulă. Mai complicat în cazul acestei culturi este faptul că pagubele cele mai mari au loc în pământ, la tuberculi, care sunt de fapt scopul culturii. Și ținând cont de faptul că sămânța de cartofi este tot un tubercul, protecția este necesară încă de la cultivare.

În acest sens, dăunătorii care invadează culturile de cartofi sunt limaxul cenușiu (Deroceras reticulatum), limaxul cu nervură (Tandonia budapestensis) și limaxul negru de grădină (Arion hortensis). Aceștia lasă pe suprafața solului dare de mucus și lasă în felul acesta semne clare de prezență.

Limaxul cenușiu este cel mai cunoscut și cel mai răspandit printer speciile de limacși la cartofi. În ciuda denumirii populare care face referire la culoare, limaxul cenușiu poate avea și nuanțe de crem sau cafeniu deschis, uneori cu pete negricioase. Pielea este groasă, cu aspect reticulat. Cu o capacitate de eclozare de 300 de ouă, acesta ajunge până la două generații pe an, având un ciclu de viață de câteva luni. Se reproduce vara și toamna, iar înghețul îl ucide. Cu toate acestea, ouăle sunt foarte rezistente și depășesc sezonul rece, pentru a-și relua ciclul de viață în primăvara anului următor. Mediul său propice îl constituie solurile perturbate cum sunt zonele cultivate și se adăpostește sub pietre și sub gunoiul aflat pe sol. Este omnivor, hrănindu-se cu tot ce găsește, iar în cazul cartofului, cu răsaduri și frunze. respectiv răsaduri, frunze, chiar și fructe. Comparativ cu celelalte specii, limaxul cenușiu este cel mai activ pe suprafața solului.

O alta specie de limacși la cartofi este limaxul cu nervură, de mărime medie, subțire, având o lungime cuprinsă între 50 și 60 de milimetri. Are culoarea neagră-maro, cu o dungă de un galben murdar de-a lungul mantalei. Este o specia subterană cu ciclu de viață anual, extrem de rezistent la iarnă și îngheț. În consecință, atât ouăle cât și exemplarele tinere și adulții reușesc să supraviețuiască împotriva gerului iernii, deoarece se adăpostesc în pământ. Trăiește în habitatele create și lucrate de om și este un dușman al culturilor de cartofi încă de la însămânțare. Găurește cartofii și bulbii, prilejuind în felul acesta accesul viermilor ce vor continua distrugerea tuberculilor.

Limaxul negru de grădină este un limax de dimensiuni mici, cu lungimea corpului cuprinsă între 25 și 35 de milimetri. Corpul are culoarea gri-albastruie, cu dungi laterale de culoare închisă și partea din spate aproape neagră, fără nervură. Talpa are o culoare ce variază între galben și portocaliu și mucusul este gălbui. Speciile acestui limax trăiesc în subteran și o mare parte a adulților supraviețuiesc iernii. Habitatele lor sunt terenurile cultivate, în crăpăturile solului și în gunoiul de frunze, căutând mediul umed. Daunele provocate culturilor de cartofi se văd la tuberculi și răsaduri.